Vitamina D este o vitamina lipo-solubila (adica solubila in grasimi), prezenta in mod natural in foarte putine alimente, adaugata in altele si disponibila ca supliment alimentar sintetizata chimic. In mod normal este produsa endocrin prin pielea expusa la UV ce declanseaza sinteza vitaminei D. Vitamina D obtinuta prin expunere la soare, alimentatie sau suplimente este inerta biologic si trebuie sa treaca prin doua procese pentru activare. Primul apare in ficat si cunverteste vitamina D in calcidiol. Al doilea apare mai ales in rinichi si o transforma in calcitriol, forma activa fiziologic.
Vitamina D ajuta la absorptia calciului in intestine si mentine concentratii adecvate de calciu si fosfat pentru a permite o mineralizare normala a oaselor. In lipsa ei oasele devin casante, subtiri, or diforme. O cantitate adecvata de vitamina D previne rahitismul la copii si osteomalacia la adulti. Impreuna cu calciu, vitamina D protejeaza adultii in varsta de osteoporoza.
Ce am scris pana aici se cam stie de catre oricine si nu prea aduce nimic nou sub soare. De aici mai departe incepe sa fie interesant.

Rolul mai important, si relativ trecut sub pres intentionat sau nu, este acela al vitaminei D de a modula cresterea celulara cu importanta majora in functiile neuromusculare, imunitare si reducere a inflamatiilor. Multe proteine cu rol de encodare a genelor ce reguleaza prolifererarea, diferentierea si autodistrugerea celulelor, sunt modulate de vitamina D. Multe celule au receptori de vitamina D si cateva convertesc 25(OH)D in 1,25(OH)2D.
 
Va suna interesant? Cancerele sunt o proliferare necontrolata a unor celule. Sau mai pe sleau niste celule care nu mai stiu ca trebuie sau cand trebuie sa moara. Sunt celulele dumneavoastra care au luat-o razna. De aici si nevoia de a avea un mecanism de diferentiere functional, care sa faca distinctia intre celulele benigne si cele cu probleme.
O sa sara multi doctori si o sa zica “vitamina D este toxica”. Asa este, dar mult mai toxica este si vitamina A,  sau fierul in exces iar de acestea nu se fereste nimeni sa le recomande. In principiu cam tot ce este in exces este toxic sau potential vatamator, (chiar si apa) si cu toate acestea se recomanda pe banda rulanta orice mai putin vitamina D. Oare de ce? 
In principiu deficienta de vitamina D este o rezultanta a epocii industriale care a adus cu sine printre altele munca in spatii inchise (zi lumina) si viata in orase in care soarele nu mai patrunde datorita smogului, rezultand de aici o scadere dramatica a expunerii la soare si implicit a autoproductiei de vitamina D. Chiar daca pare ca biroul in care lucrezi este iluminat cu lumina naturala, sticla chiar si clara este un filtru UV.
Mai mult in popularul concediu la mare (una doua saptamani in loc de o vacanta de 2 luni la tara la bunici) avem multa grija sa ne ungem toata ziua cu creme protectoare cu factor solar cat mai mare deoarece ni s-a inoculat ideea ca soarele pe pielea goala duce inevitabil la cancer de piele ( nu, nu duce inevitabil la cancer de piele ci doar in cazul in care dormim acolo de la ora 12:00 la 16:00 si chiar si atunci dintr-o gama variata de cancere disponibile cancerul de piele este cel cu mortalitatea cea mai scazuta). Mai mult nu mai este la moda sa fii bronzat, asa ca si daca stam pe plaja este obligatorie umbrela + crema + daca stam imbracati cu atat mai bine. S-a raportat ca o crema cu factor de protectie solara SPF 8 poate reduce capacitatea de sinteza a vitaminei D in piele cu 95%, iar una cu SPF 15 cu 98% (Matsuoka et al., 1987).
Nu este nici o problema pentru ca vitamina D se gaseste in alimente. GRESIT. Natural se gaseste in foarte putine alimente cum ar fi pielea somonului (aia pe care o dam la o parte pentru ca ni s-a spus la stiri ca este infestata cu metale grele), cateva ciuperci care la noi nici nu se gasesc, grasimea de porc (pe care nu o mancam pentru ca ne dauneaza la silueta) si ... pai si cam atat. Raman alimentele fortificate cu vitamina D dar si acestea sunt putine mai exact laptele, iaurtul si margarina. Toate tintite catre combaterea rahitismului pentru ca sunt consumate de copii in preponderenta. Cu adultii ce facem!?
De ce nu se vorbeste de vitamina D?
Raspunsul ar fi simplu, pentru ca nu este profitabil sa faci cunoscute beneficiile mai putin cunoscute ale acestei vitamine. Este mult mai profitabil sa te lupti cu cancerul, cu scleroza in placi, cu scleroza multipla, cu diabetul de tip 1, cu artrita reumatica sau cu lupus. Este mai profitabil sa vinzi medicamente pentru ameliorarea inflamatiilor sau a efectelor virozelor si a gripei decat sa ajuti corpul sa le neutralizeze aproape gratis. De ce credeti ca vara nu se prea fac viroze?
Un studiu american sugera ca bugetul pentru tratarea bolilor legate de deficienta vitaminei D doar in SUA costa anual intre 40 si 53 de  miliarde de USD. Imagineza-ti suma valorii globale, iar acum cauta beneficiarii, adica cele cateva marci producatoare de medicamente la nivel global. O gaura de 200 - 300 de miliarde in bugetul anual al firmelor de medicamente este un motiv suficient pentru a trece sub tacere beneficiile unui vitamine care se vinde cu 6 RON sticluta, suficienta pentru suplimentare pe toata iarna.
M-am apucat sa scriu acest articol dupa o discutie cu un prieten care se plangea de astenia de primavara, care ce sa vezi este legata si ea de deficitul de vitamina D.
Nu recomand folosirea vitaminei D, decat pe perioada iernii si dupa o prealabila vizita medicala urmata de analize (nu sunt standard analizele de vitamina D asa ca trebuie cerute in mod expres), prin care sa se stabileasca necesarul si calendarul de administrare. 
Dar, daca locuiesti in Romania, la oras, lucrezi intr-un birou de la 9 la 18 si mergi doua saptamani pe an in concediu de vara, sunt 99,99% sanse sa fii deficient in vitamina D.